Infinit de mic

Infinit de mic este sufletul ei deși e mare și puternica. E alba si lucioasa, dar la vorba taioasa. Frumusețea ei este una glaciala, nu zâmbește niciodată. Te întrebi de fiecare data în preajma ei dacă ai greșit cu ceva.

Nu e nevoie sa ii greșești, căci sufletul ei fiind infinit de mic, nu percepe diferența între intenție și rezultat. Ea te doboară cu privirea, îți îngheață sângele în vene și te ofilește ca pe o floare. De aceea, eu când o simt furioasa, fug repede în cotlonul meu și nu mai ies pana nu își trece mana prin par.

Atunci e semn ca totul se va lumina și, chiar de-i rămâne sufletul infinit de mic, măcar nu voi mai fi în pericol. Ma voi dezmorți și eu pe un mușchi, pe un picior de copil și îmi voi trage sufletul la umbra unui copac.

Ea, cu sufletul ei infinit de mic, își va scutura mantia alba și cu privirea trufașa, dornica de răzbunare, va promite ca vine și la anul.

Dar Mamica mea, Primăvara ii va opune rezistenta sufletului ei infinit de mic și va aduce greierii, mierlele sa trezească lumea la viata, va turna verde în copaci și va iuti firul ierbii sa iasă mai repede din fratele Pământ.

Între timp eu îmi voi auzi balada din glasul cristalin al unui copilas și ii voi face în ciuda Craiesii Zăpezii, cu sufletul ei infinit de mic:

Melc melc codobelc
Scoate coarne bouras
Și te du la balta
Și bea apa calda
Si te du la Dunare, 
Si bea apa tulbure, 
Si te suie pe bustean, 
Si mananca leustean!

6 comentarii

Lasă un răspuns la illusion Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s