Singurătatea mării mă învață să nu cad în uitare

Am ajuns la mare azi și nicicând nu mi s-a părut mai singura. Am văzut doi nori pufoși, am văzut o dara subțire de soare, am văzut un nisip rece, dar nimic nu a compensat tristetea mea când am privit marea. Singurătatea mării se simte in sunetul strident al pescarusului, în nisipul fără urme, în vuietul sălbatic al valurilor lovindu-se de țărm, în apusul fără spectatori.

Singurătatea mării te face sa te simți cel mai norocos om din lume, chiar și dacă ești singur. Iei o oglinda și îți spui tie însuți ca ești wow, ca esti perfect, te iubești pe tine, dar marea in singurătatea ei, nu are cui sa spuna. Ea isi arata frumusețea, își dezvăluie secretele, se destăinuie pana la ultima picătură, dar nimeni nu o vede, nimeni nu o aude, nimeni nu ii răspunde cel puțin câteva luni pe an.

Singurătatea mării e cu atât mai trista cu cât tot ce e în jurul ei e pustiu, e ferecat. E ca și cum viata rămâne suspendata pana la următoarea vara.

Singurătatea mării este o lecție de viață

Mi-aș dori ca marea sa nu mai fie doar o amanta, ale cărei frumuseți, a cărei dulceață i-o guști doar câteva luni pe an, pentru ca apoi sa o abandonezi, sa o lași singura cu ea.

Mi-aș dori ca marea sa nu mai fie salvatoarea instagramului tău, profilului tău virtual, sa nu îți mai ridice nivelul de stima decăzut în realitate sau sa îți întrețină orgoliul între prieteni.

Mi-aș dori ca marea sa nu îți mai dea pe gratis sănătate, o piele de ciocolata și clipe minunate, când tu ii răspunzi cu mizerii aruncate pe plaja și în apa, cu muc de țigară și cuvinte urate.

Mi-aș dori ca marea sa îți vorbească deschis, sa îți dea o lecție pe care sa o ții minte toată viata despre singurătate, nepăsare și uitare. Singurătatea mării și ale ei cuvinte sa îți fie de folos când uiți de cei dragi sau ii vizitezi doar când ai nevoie de căldura lor, când ii iubești sezonier și le răsplătesti darurile cu indolenta sau cuvinte grele.

Printre stânci, sunete de pescăruși si nisip mozaic, marea îți va șopti: Întoarce-te la mine iar și iar!

Comentarii

7 comentarii la „Singurătatea mării mă învață să nu cad în uitare”
  1. Mona spune:

    Vai, niciodată nu am văzut marea ca a fi singură! Uite, încă un motiv să o iubesc mai mult și mai mult. Ne renaște de fiecare dată când o privim. E doar o oglindă a sufletelor!
    Frumos scris!
    Cu toate acestea, marea mea nu poate fi singură ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Eu simt ca o trădez cumva de fiecare data când ma duc în sezon, ai fost iarna? Acum poate ca nu e atât de trist, atât de singura, dar iarna am fost trista, mi s a parut singura și sălbatică. Poate și ce zici tu, uite o tema de gândit legat de oglinda sufletului

      Apreciază

      1. Mona spune:

        Eu m-am mutat lângă ea, tocmai că am iubit-o mereu. A fost cel mai mare vis al meu și mi l-am îndeplinit. Așadar, da! O văd tot anul, o simt, o respir. E doar o viziune diferită.
        Eu o văd un albastru care acoperă viața. Mă fascinează misterul adâncurilor ei. Iar ea îmi oferă cel mai de preț dar. Când sunt acolo, la mal, nu pot să fiu singură. Sunt cu ea.
        În caz că nu ți-ai dat seama, ador marea! 😊❤😁

        Apreciat de 1 persoană

      2. 🙂 Chiar un vis fain și bravo ca l-ai împlinit. Cred ca e o senzație incredibila sa te trezești cu sunetul marii în fiecare zi din an. Și eu o iubesc, dar cred ca ii sunt doar amanta, căci iarna ma întristează

        Apreciat de 1 persoană

  2. illusion spune:

    Și singură și tot are farmec, parcă și mai mult (zic eu). Chiar îmi doresc să văd marea în această ipostază!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s