Mămici și copii

Copilăria printre bile sau în natură, cum preferați?

Când uit să mai fiu copil, îmi aduce aminte micuța mea cât de bine e sa fii fericit, vesel indiferent de motiv, sa râzi, să cazi, să te ridici cu aceeași ambiție și curiozitate de a o lua de la capăt, sa fii bun chiar și cu cel care te trântește intenționat.

Pe vremea mea, copilăria era la bunici, în țărână, cu jucării de lemn sau improvizații gen avioane, broscuțe din hârtie. Acum am „evoluat”, nu ne mai place la „țară”, preferam aerul poluat de Capitală sau din alt oraș, mall-urile cu locuri de joacă, acum e la moda „copilăria printre bile”.

M-am conformat și eu la noua tendință, asa că am dus fetița la un loc de joacă. A alergat de colo până colo, a sărit într-o trambulina, s-a rostogolit printre bile și eu de pe margine m-am amuzat.

Dar copilăria printre bile e restrictiva cumva, căci în cele doua ore petrecute aici, a beneficiat de aer condiționat, a văzut doar artificii create de mâna omului, a fost îngrădita într-un spațiu relativ restrâns, a văzut „culori sintetice”.

Copilăria printre bile și iubirea pentru natură sunt incompatibile

Când îți petreci copilăria printre bile, pierzi farmecul naturii. Tu ca părinte privezi copilul de a vedea acel verde de smarald al unei frunze, de a simți mirosul cireșilor înfloriti, de a atinge scoarța unui copac secular, de a-și înfige piciorușele în pământul moale și ușor rece la început de primăvară, de a descoperi natura in toată splendoarea ei.

Copilăria printre bile este mai sigură, mai puțin obositoare ca nu trebuie sa supraveghezi constant copilul, mai programată, căci plătești pe un interval orar și simți ca ai totul sub control.

Dar unde este zâmbetul ei sau al lui când a descoperit o omidă sau un melc, când a căzut un puf de păpădie pe chipul angelic, când a pus limbuta curioasa pe o scoarță de copac, când s-a ridicat pentru a mia oară de pe pământul moale, după ce s-a dat pe tobogan?

Cum ne mai jucam fața-ascunselea, cum ne mai luam vitamina D de la soare? Vorba lui Creangă: „Ieși copile cu părul bălai, afară și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea! Și vremea se îndrepta după rasul meu!”

Ei bine, copilăria printre bile e pentru atunci când vremea nu se îndreaptă nici după râsul miliardelor de copii din întreaga lume. Este pentru atunci când ai obosit și vrei să te bucuri ca mamă de câteva clipe de liniște în timp ce copilul aleargă fără griji într-un spațiu închis.

Uneori aleg și eu varianta mai simplă, dar norocul meu sunt bunicii, care stau la țară și ea poate alerga în voie, se dă în leagăn, mănâncă fructul direct din copac și râde mult.

La voi cum stau lucrurile? Copilărie printre bile sau în natură?

11 gânduri despre „Copilăria printre bile sau în natură, cum preferați?”

  1. Alternam. Bilele (foarte rar) pentru zilele ploioase, dar natura oricand, la orice
    Ora! Din fericire si ei ii place afara

    Apreciază

  2. Eu m-am mutat la tara si mi se pare una dintre deciziile cele mai bune pe care le am luat. Deci…predominant in natura iar printre bile la ocazii 🙂 echilibrul e cheia in toate

    Apreciat de 1 persoană

  3. Da, si eu sunt de acord ca printre bile nu e chiar copilarie. In natura invata foarte multe, poate sa isi inventeze jucarii din orice, descopera atatea. Incercam sa iesim cat mai des in natura pentru a ne bucura de tot ce ofera ea.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s