Decalogul ipocriziei pică greu la suflet

Decalogul ipocriziei este ușor ca fulgul

Decalogul ipocriziei a fost aruncat în mare cu milioane de ani în urma, dar el nu s-a sfărâmat, nu s-a rupt, nu și-a pierdut tăria. S-a păstrat la fel de bine ca o relicva. L-am regăsit de curând pe țărm, printre dune de nisip și am vrut sa ii pătrund esenta. Decalogul ipocriziei este ușor ca un fulg, dar pica greu la suflet:

  • Întotdeauna sa zâmbești frumos, naiv ca un înger, sa razi si sa te prinzi în hora ca vechi prieteni. Dar cum a ieșit pe ușa, sa arunci cu sudalmi, ocară și venin.
  • De prinzi omul la ananghie, să îi tai frânghia speranței și sa ii sapi groapa mai adânc sub al „iubirii și grijii veșmânt”.
  • De îți spune al sau necaz, de îți cere ajutorul, tu sa dai din coate sau sa ii promiți cu vârf și îndesate și sa îl bârfești din plin pe la spate.
  • Sa negi evidenta, sa mimezi empatia și iubirea, sa te ascunzi in spatele scuzelor și la sfârșit, precum un leu care își sfâșie prada, sa dai de pământ cu el, omul naiv care a împărțit sufletul lui cu tine, sa ii spulberi oceanul de încredere.
  • Sa fii Machiavellic in atingerea scopurilor, sa îți trădezi specia de care aparții, coborând la nivelul inferior unui animal și sa te bucuri de nefericirea celuilalt!

Buturuga mica răstoarnă carul mare

Am rămas pe ganduri când am parcurs decalogul ipocriziei si am revăzut persoane din viata mea purtând o masca îmbietoare, ce m-a cucerit atunci, pentru ca după un timp, sa scoată la iveala sufletul de tinichea.

Cred ca este o povara tare grea,

Sa joci mai multe roluri simultan,

Mai ceva ca un actor,

Sa îți crești samburele fericirii dintr-o mare de tristețe,

Sa aduni laurii victoriei după jocuri de culise dintre cele mai mărete,

Sa ieși în fata enumerand virtuți alese,

Dupa ce te-ai aruncat în fluviul cu metehne de tine înțelese,

Și ai adunat și ai pus la păstrat în inima ta,

Pietre uriașe, pui de rechin, candir și anaconda,

Și cu al lor venin, tu Regatul ți-ai mărit,

Și ai pretenția sa te înfrupti din bunătate,

Însă te avertizez ca urmează al tău declin,

Caci mai exista într-un ocean un strop mic de verticalitate,

Cine gusta din el o data,

Va rămâne integru, bun la suflet viata toată,

Ispitele de vor veni,

El lor li se va împotrivi,

Și va răspândi în lume vorba bună și curata,

Iar decalogul ipocriziei se va pierde în Marea învolburata

Dar degeaba îmi fac vise și speranțe, căci Raul va exista mereu, îmbracand diferite forme. Ca sa ma apar de ipocrizie, voi pune inima în cutie, o voi fereca ca pe o comoara și o voi depune în adâncurile marii. Acolo știu sigur ca nu o sa moara! Trecând prin filtre tot mai dese, voi ști cui sa ii arat cutia și cu cine sa îmi împart bucuria!

Comentarii

6 comentarii la „Decalogul ipocriziei pică greu la suflet”
  1. Dana spune:

    Bine punctat. Greu și pentru cei care sunt așa, dar și pentru cei care trebuie să se confrunte cu ei, zilnic și tot mai des, din păcate.

    Apreciat de 1 persoană

  2. abisurile spune:

    Perfect adevărat!

    Apreciat de 1 persoană

  3. illusion spune:

    Prea mulți urmează acest decalog…

    Apreciat de 1 persoană

  4. andreea spune:

    Mult adevar😗😗

    Apreciat de 1 persoană

  5. MariSiMici spune:

    Foarte frumos scris si foarte adevarat. Cred ca ipocrizia este unul dintre putinele lucruri pe care le urasc cu adevarat, care ma indispune grav si ma face sa-mi schimb total parerea despre o persoana.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Poteci de dor spune:

    Unii îl respectă cu stricteţe, din păcate. Prea mulţi…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s