Picură durere și se lasă tacere

Câte un pic, câte un pic, picură durere, 
Si se lasă tăcere,
Inima e amortita și nu mai vrea,
Sa zică ceva,
Se uită în jur și nu vede licăr de speranță,
Ci doar cuvinte grele, tocmai aruncate în față,
Tremură încet și se ascunde pe sine,
Căci nu găsește o vorbă bună, de bine,
Ar vrea sa înțeleagă cum sa se trateze de sensibilitate,
Sa nu mai simtă cuțite ascuțite pe la spate,
Ar vrea sa găsească soluții raționale,
La probleme vechi, oarecum banale,
Pentru care e aspru judecată,
Si din alte inimi aruncată,
Câte să îndure săraca de ea,
Asupra cui să își mai reverse dragostea?
Mai bine se face mica de tot,
Si de mâine sa devina robot,
Dar nu e chiar atât de simplu să nu mai simtă nimic,
Căci rostul ei pe lume e sa cearna emoții,
Însă ei o ataca din toate părțile ca hoții,
Îngenuncheata în Valea plângerii adoarme un pic,
Sperand ca între timp sa fi avut loc un declin,
Dar speranța îi e aspru tăvălita în nisip,
Si s-a amestecat cu durerea și s-a făcut o tornada,
Care ii va împroșca pe toți cu săgeți fără sa vadă,
Si deodată inimile lor se vor opri și vor întreba,
Cum de s-a schimbat brusc la 360 grade asa,
Câte un pic, câte un pic picură durere,
Si se lasă tăcere,
Inima mica s-a făcut un glob de cristal,
La care ajungi greu, ca la palatul regal,
Nimic nu o topește, nimic nu ajunge la ea,
S-ar zice că s-a contopit cu rațiunea,
Nu mai picură durere, nu mai picură emoție,
S-a transformat în piatra de colecție,
Dar deodată bate la palatul regal un plânset divin,
E unul puternic, de copil,
Inima începe sa se dezmorțească,
Si picături de afecțiune încet încet sa o topească,
Picură încet, picură durere,
Dar in jur nu mai e tăcere,
E foșnetul lor, al celor doua inimi ce s-au apropiat,
Si au împărțit un nou sentiment, unul curat,
E dragoste pura, e inocenta și candoare,
Si inima tresalta și se transforma în cicoare,
Ar vrea sa o culeagă cineva pregătit și sa o gătească la foc mic,
Sa nu se mai ardă, sa nu mai picure durere,
Acum când e mai bine și a prins putina putere,
Copilăria creste, ea știe ca acum se amăgește,
Dar ii place noua stare pe care o trăiește,
Câte un pic, câte un pic picură bucurie,
Si inima zâmbește la tragica comedie,
Nu e timp de gândit,
Ci doar de dezmorțit un pic.

Comentarii

10 comentarii la „Picură durere și se lasă tacere”
  1. Poteci de dor spune:

    E durere ascunsă-n umbra cuvintelor. Dar e învelită frumos, poate aşa se va diminua.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ce frumos! Nu știam că scrii și versuri.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mona spune:

      Frumoasă încercare. Acoperă parcă multă durere. Știe inima ce știe, dar e bine să facă pace și cu mintea. 😊❤

      Apreciat de 1 persoană

  3. Adriana Ivan spune:

    Foarte frumoase versurile. Nu știam că scrii. Spor în continuare!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Otilia Dima spune:

    Nu stiam ca scrii si versuri. Ai transpus o durere in versuri. Sper ca asta sa te fi ajutat sa transformi durerea in lumina.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Sunt destul de „deep” versurile astea. Bravo!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Intr-adevar, cand picura durere se lasa tacerea. Important e treaca durerea si asa va trece si tacerea. Foarte frumoasa poezie!

    Apreciază

  7. Intr-adevar, cand picura durere se lasa tacerea. Important e treaca durerea si asa va trece si tacerea. Foarte frumoasa poezie!

    Apreciat de 1 persoană

  8. illusion spune:

    Nu știam că scrii versuri atât de frumoase, penetrante…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s