Am crezut ca un prieten este cel cu care împărți sufletul la doi

Când am început blogul asta, l-am început cu gândul sa scriu despre tot ce mi trece prin minte, fără legătură cu cineva din realitate, doar inspirație și poezie cum ar zice poetul. Am crezut ca un prieten este cel cu care împărți sufletul la doi, de aceea acest articol este diferit.

Socul a fost prea mare sa pierd o prietena fără explicații, fără a înțelege ce anume s-a întâmplat și de ce a a trebuit sa trag concluzia ca nu am cunoscut-o cu adevărat.

Am crezut mereu ca un prieten este lângă tine deopotrivă la bucurie și necaz, ca te apreciază și te iubește și te accepta asa cum ești. Am crezut ca un prieten este un fel de înlocuitor al părinților pentru atunci când ești mare, când bătrânii sunt prea bătrâni sau prea in urma cu schimbările sa te înțeleagă sau poate prea obosiți.

Am crezut ca ignoranța este o variabila necunoscuta în prietenie

Am crezut asta pana într-o zi recenta in care am scris, mi-am cerut iertare pentru ce ma știam cu musca pe căciulă, am sunat și am primit… NIMIC sau mai bine zis IGNORANTA.

Si cel mai tare doare când ma gândesc la toate momentele mișto, la toate vizitele de la una la alta, la toate lucrurile de suflet pe care ni le-am spus, la faptul ca poți fi tu însuți in cele mai mici detalii cu persoana respectiva, ca poate știe mai multe despre tine decât familia.

Și deodată se rupe firul și îți faci 1000 de scenarii în cap și nu știi de ce, cum, ce s-a schimbat cu omul acela pe care nu îl mai recunoști, cu ce ai greșit atât de grav.

Doare al naibii de tare și te gândești daca nu e mai bine sa îți îngrădești sufletul cu sarma ghimpata, cu ziduri înalte în care sa nu mai pătrundă nimeni. Sa fii și tu ca alții, cu „bună, pa, ce rochie mișto, ce bine arăți asa coafata și hai sa vedem ce mai face X sau Y pe Facebook.

Un teren minat terenul prieteniei?

Am crezut ca un prieten este un arhitect al sufletului și ca ne alegem prietenii dupa sufletul nostru sau pentru a completa ce noua ne lipsește.

Am crezut ca unui prieten ii poți spune franc, sincer tot ce simți chit ca are sau nu legătura cu el. Se pare ca nici aici nu scăpăm de măști sau de prejudecăți.

Se pare ca prietenia e un teren minat pe care e nevoie sa calci cu grija, pentru a nu-ți rupe sufletul în bucati. Acum se poarta cu zâmbete de fericire, cu stare Zen, cu oameni care aproba orice cuvânt, ca atare zic sa regândesc legile prieteniei și sa ma adaptez.

Doar cine se adaptează mai bine câștiga, nu-i asa?

Comentarii

13 comentarii la „Am crezut ca un prieten este cel cu care împărți sufletul la doi”
  1. Otilia Dima spune:

    Mi-a mers la suflet articolul acesta. Si eu am pierdut o prietenie brusc, nu am inteles nici pana azi ce s-a intamplat, daca am gresit, cu ce. Pur si simplu nu mi-a mai dat nici un semn. M-a sunat cu cateva zile inainte de nunta sa imi spuna ca nu mai vine si ne vom vedea noi… nu ne-am mai vazut sau vb.

    Apreciat de 1 persoană

    1. 😦 Mi-aș fi dorit măcar sa înțeleg ce a fost la mijloc. Doare mai mult ignoranța decât un răspuns dur și sincer despre ce anume a făcut-o sa sufere atât de mult.

      Apreciază

  2. illusion spune:

    Un prieten care nu este cum ai spus tu, nu este prieten. Și eu am avut o astfel de „prietenă”, o vedeam ca o soră chiar, dar m-am înșelat. E nasol, tare nasol…

    Apreciază

  3. andreea spune:

    Normal o prietenie ar trebui să meargă la infinit…adevărata prietenie se bazează pe respect,adevar,iubire,sinceritate…

    Apreciază

  4. elvira spune:

    Draga mea, oamenii nu sunt toți la fel. Unii se cred altfel, superiori. Și nu spun degeaba asta, avem și noi o familie cu care am fost „prieteni” din tinerețe. Am scris cu ghilimele pentru că adevărul a ieșit la iveală acum câțiva ani. Am fost până s-au gândit ei că prietenii sunt toți împotriva lor . Dar ce e aiurea n-au explicat, doar au întors spatele. Și nu doar nouă.
    Dacă ai făcut tot ce trebuie să rezolvi situația și te-ai lovit de un zid, eu zic să-ți vezi liniștită de drum pentru că ai destule de făcut. Știu, doare dar te face mai atentă la ce oferi și ce primești în viitor.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Adriana Ivan spune:

    Înseamnă că nu ți-a fost cu adevărat prietenă. Nu ai pierdut nimic…

    Apreciază

    1. Mulțumesc de sfaturi fetelor. Nu as zice neapărat ca nu e o prietena adevărata, ci doar ca nu mai recunosc omul pe care îl știam și mai presus de asta nu mai înțeleg. Cu toții ne schimbam, dar cred ca și dacă suntem diferiți sau ne-am schimbat, mai putem păstra o prietenie.

      Apreciază

  6. Un prieten este un prieten oricand. La bine dar mai ales la greu. Si se dovedeste in ani. De cand am inceputs a scriu, am observat in timp ca acei (ne)prieteni s-au simtit lezati de gandurile mele… desi nu alegeau sa-mi spuna asta intr-un comentariu sau direct in fata. Cui nu-i place, sa fie sanatos. E liber sa plece. Sa nu mai citeasca. Acela nu-i prieten. Eu nu scriu cu directie pentru prieteni. Nici macar pentru (ne)prieteni. Dar stii tu… cand te simti cu musca pe caciula, cauti sa te scuzi!!!!

    Apreciază

  7. MariSiMici spune:

    Da, este ciudat cum ne raportam la prieteni si cum prieteniile trec testul timpului, cu mai bune si mai putin bune. Eu am avut surprize, si placute si neplacute, prieteni pe care ii consideram foarte buni care m-au dezamagit crunt dar si prieteni pe care ii credeam pierduti, din lipsa de timp, din cauza distantei pe care ne a impus-o viata, si pe care i-am redescoperit la fel de dedicati, calzi, apropiati, dupa ani de zile.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Poteci de dor spune:

    E dureros tare momentul în care descoperi că un prieten nu mai e omul pe care l-ai ştiut sau crezut. Dar faptul că refuză orice explicaţie ar putea spune ceva despre nivelul încrederii lui în tine. Şi poate asta te-ar putea face să nu mai suferi atât. Un prieten, aşa cum spui că eşti tu faţă de ei, spune în faţă ce crede, ce simte, nu dă la o parte un om fără să spună ce-l doare.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Florina spune:

    Am avut mi multe prietene cu care am impartit ani, multi ani, multi de tot si totusi la un moment dat s-a rupt si ele au disparut din viata mea, vreo 3 la numar cele la care eu tineam cel mai mult si apoi am mai crescut si eu si am tot analizat si am descoperit si cauzele. Inca pretuiesc prietenia mai ales cand este intre 2 femei 🙂 Sa stii ca am de mult timp in cap sa sriu despre prietenie si o sa si scriu, cand am timp si apoi te caut sa-ti recomand articolul, poate te va ajuta si un alt punct de vedere 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Aștept cu drag și interes articolul

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s