Mirajul perfecțiunii

Am ales sa scriu despre mirajul perfecțiunii pentru ca azi a devenit atât de puternic, ne acaparează mințile atât de mult, încât uitam ca exista și marketing, și interese și uitam sa fim noi înșine.

Înainte, femeile se iubeau mai mult pe ele și nu știu dacă iubirea de sine venea mai mult din modul în care erau văzute și percepute, drept persoane preocupate de aspectele gospodărești și de familie. Sau poate ca societatea nu era atât de demanding și feminismul nu se manifesta atât de puternic încât sa zgâlțâie mentalități din temelii.

Acum standardele sunt foarte înalte – femeile trebuie sa fie 90-60-90, cochete. Trebuie sa fie multitasking – cariera de succes, mame extraordinare, soții mereu zâmbitoare și binedispuse, sa fie atrăgătoare și pentru alții, nu doar pentru partener sau pentru soț și nu în ultimul caz, sa nu uite de părinții lor.

Între atâtea roluri, femeile nu mai știu cum sa petreacă timp cu ele însele, sa își analizeze emoțiile, gândurile. Se lasă purtate de val și doar un soc personal de tipul unui divorț, al unei deces sau alte situații dramatice, le mai scot din ritmul asta nebun.

Atunci au o revelație – ca nu mai știu cine sunt, ca au îmbrăcat haina X doar pentru ca asa e trendul, ca au ales jobul acela doar pentru ca le-au zis prietenii, ca s-au înconjurat de oameni falși și aprobatori la orice prostie.

Intr-o situație de genul, mirajul perfecțiunii se face bucăți și femeile se trezesc dezgolite, mai dezgolite decât Eva, mai reci decât bustul unui scriitor pe aleile Herastraului. Și lacrimile se împrăștie în fiecare colțișor de suflet și totul pare mai încet, mai lent, mai negru.

Mirajul perfecțiunii se sfărâma și la job pentru ca, oricât de perfecte ar fi în 99. 99% din cazuri, tot se găsește 0.001 o greșeală. Și aceea poate fi fatala imaginii de angajat model.

Mirajul perfecțiunii este și mai dăunător când se ridica pe umerii industriei de înfrumusețare. Fizicul devine un accesoriu modelabil, iar psihicul un devorator de plăcere, mai ales din cea pe termen scurt. Și o femeie cu bani este cea mai ușoară prada pentru mirajul perfecțiunii.

Mirajul perfecțiunii este dăunător și când se altoieste pe un comportament obsesiv compulsiv sau pe o tendința spre perfecționare la maxim. Practic femeia respectiva se valorizează cu adevărat doar dacă „totul este perfect”.

Mirajul perfecțiunii a ajuns o boala și doar cine își scoate ochelarii de cal de pe nas poate sa își mai permită sa mănânce o înghețată sau o pizza, sa danseze pana la ziuă chit că are o ședință apoi, sa râda la orice gluma bună, chiar și la un dineu formal.

Și mai ales sa spuna NU, atunci când simte ca nu mai poate, când nu mai vrea, ca e lipsita de resurse. Căci mirajul perfecțiunii este viclean și da senzația ca poți fi tot ce îți dorești, poți face mult mai mult sau din ce în ce mai mult.

Mirajul perfecțiunii este prezent în tot și ne învăluie treptat, iar singurele arme cu care putem lupta sunt propria conștiința de sine, conștientizarea limitelor, autoacceptarea.

N-avem nevoie sa fim 90-60-90, n-avem nevoie sa ne comutam pe modul fast permanent, n-avem nevoie sa întruni toate așteptările celorlalți.. Avem nevoie sa fim mai mult noi cu noi, sa fim fericite cu imperfecțiunile noastre.