Metafore

Masina timpului

Am avut o proba la Superblog foarte faina-despre mașina timpului și cum arătau vacanțele înainte de 1989 versus cele de acum. Azi am fost la ai mei, ocazie cu care mi-am adus aminte de articol și de mașina timpului.

Dacă vă întrebați de ce, este pentru că la țară, la ai mei, mă simt exact ca și cum aș călători cu mașina timpului. Am reușit să dorm 9 ore ceea ce în București mi se întâmplă doar dacă nu dorm vreo două nopți, am reușit să am un program de masă ordonat, să merg și la o zi de naștere, să încep și primele 30 de pagini din cartea Una dintre noi e de prisos (o carte foarte mișto pe care mă cert cu tata, care să o citească primul). În plus am făcut o vizită și pe la mătușa mea, e adevărat de doar 20 de minute, dar chiar și așa, tot e ceva.

Ei bine la țară la ai mei am senzația că manevrez o mașină a timpului. Aceasta se mișcă în trecut, spre copilărie, când nu aveam griji, nu aveam „deadline” pentru fiecare activitate, când cursorul ceasului era doar de decor, frumos așezat după tabloul „Răpirea din Serai”.

Masina timpului de acum e puțin mai nouă și mai tehnologizata, nu se duce spre trecut ci doar îmi amintește de el și îmi creează senzații de deja-vu. Cum este senzația de atemporalitate, de a face atât de multe chestii faine pe care să le țin minte, în timp ce dacă aș fi stat în București, cel mai probabil mi-aș fi amintit că mâine este luni, este zi de job, este o zi ca oricare alta.

Nu știu dacă mașina timpului funcționează doar când merg la țară, dar când mă uit la ai mei cât de mult au îmbătrânit și cât de puțin timp le-a rămas, tind să cred că da și mă ia o teamă. Că s-ar putea ca într-o bună zi această mașină a timpului să mă ducă într-o zi de vară a anului 1999 când în căldura lui Cuptor, sufletul bunicii mele a înghețat în mâinile mele de copil. A fost singura pe care am prins-o, restul s-au dus când aveam doi trei ani…

Așa că oricât îmi place mașina asta a timpului aș vrea să funcționeze și altfel decât o face acum, nu doar inmagazinand amintiri, ci și oprind timpul, lăsându-mă să mă bucur mai mult de cei dragi, de ai mei, care în sfârșit își trag și ei sufletul după o viață plină de sacrificii, o viață prea cumpătată, prea gândită la ziua de mâine…

As vrea să mă urc și eu în masina asta a timpului care mă duce pe litoral în 1989, când am ieșit prima dată la mare si aș vrea să simt din nou tineretea și vitalitatea părinților mei și inocența mea, bucuria de a vedea întinderea uriașă de apă și culoare. Dar știu că mașina asta a timpului e prea greu de păcălit, așa că mă întorc în prezent și mă uit pe dulap după o carte și încet încet am adormit…

1 gând despre „Masina timpului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s