Prea mult despre Revoluție, prea puțin despre prezent și viitor

În ultimile 5 zile sau poate și mai bine a fost invadată media cu povești despre Revoluție. Un documentar cu adevărat deosebit aici. S-au trezit mulți să povestească cum a fost, cât de implicați au fost ei și pe Facebook a ieșit o ploaie de news mai mult sau mai puțin fake. Personal n-am decât o amintire din perioada aceea, căci aveam doar patru ani. Eram în casă, cu televizorul deschis și mama l-a închis căci se auzeau împușcături și m-a pus să stau cuminte în dormitor. Nimic spectaculos sau dramatic, căci m-a binecuvântat Dumnezeu și nu a murit nimeni din cei foarte apropiați. Dar mă simt nemulțumită de un lucru – vorbim prea mult despre Revoluție și prea puțin despre prezent și viitor.

Tot încercăm să ne poziționam față de uciderea lui Ceaușescu, să comparăm minusurile și lipsurile perioadei de atunci cu ce se întâmplă acum. Ba că atunci nu exista libertatea cuvântului, dar exista o industrie înfloritoare și fiecare avea un loc de muncă după ce termina o facultate sau un liceu profesional, ba că nu aveam ce pune pe masă, dar acum avem oferte nenumărate și bani puțini, ba că se făcea școală cu adevărat atunci și lista poate continua.

Dacă nu ați observat încă un pattern, vă spun un secret: trecut, trecut, trecut și zero prezent, zero viitor. Vorbim în continuu despre Revoluție, despre trecut, dar nu avem idee cum am contribuit noi la prezent și cum putem înfrumuseța viitorul.

Poate este o meteahna a noastră ca popor, la fel ca și „moartea caprei vecinului” despre care scria Mihai Vasilescu pe blog, poate că ne este mai ușor să ne victimizăm decât să ne asumăm lipsa prezenței la vot, lipsa inițiativei individuale în privința educației propriilor copii, învățării și mai ales aplicării cinstei și corectitudinii indiferent de interes, lipsa asertivitatii în relația cu cei care comit abuzuri.

Cert este că atâta timp cât vom povesti prea mult despre Revoluție, vom rămâne ancorați în trecut, ne vom spăla pe mâini de prezent sau îl vom trata cu nepăsare, lăsând frâiele democrației pe umerii altora, „stricatilor aia de guvernanți” care fură, mint, pedepsesc pe nedrept, își iau pensii speciale și ne vom plânge viitorul.

N-am văzut pe nimeni care să iasă în fața, să își asume mizeria în care suntem și să spună că în următorii cinci ani vom merge cu planul A de redresare economică, că vom implementa n măsuri, ale căror consecințe vor fi x, y, z pe termen scurt și că pe termen lung totuși vom ajunge acolo unde ne-am propus. Și nu, nu este că nu avem viziune sau oameni pregătiți! Ne pasă prea mult să moară capra vecinului, ne place prea mult rolul de victimă căci e nul din perspectiva responsabilităților.

Cei săraci rămân cu plânsul, cei bogați își trimit copiii în afară, își asigură bătrânețile și fac puțină gargară de ochii lumii și uite așa vor mai trece alți 30 și încă 30 ani și tot 1989 va fi reperul nostru! Nu-i bai, „România” suportă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s