Maestrul minciunilor recenzie de film

După aproape două săptămâni de auto-exilare în casă din cauza problemelor de sănătate și cu toate durerile mi-am luat inima în dinți și am ieșit la un film. Maestrul minciunilor a fost filmul vizionat și i-a avut ca protagoniști pe Hellen Mirren, Ian McKellen si Russel Tovey. Nu îi știam pe niciunul să fiu sincera, dar văzusem trailerul și m-a captivat.

Un el și o ea trecuți de prima și chiar de a doua tinerețe, dar maeștri în ale internetului și-au dat prelungit discuția din online în mediul real, la o cină.

Pare să se închege o frumoasă prietenie, un pic grăbită chiar să atingă o nouă etapă a relației, căci Roy se mută la văduva Betty, deși nepotul acesteia, Stephen, care o are în îngrijire, nu prea este de acord.

Betty pare cucerită de Roy și noi spectatorii devenim indignați când aflăm că Roy este de fapt maestrul minciunilor. Între plimbări romantice, el face afaceri ilegale, reușind cu partenerul său Vincent să păcălească mai mulți investitori să se implice într-un business cu terenuri în Caraibe, pentru ca ulterior să le sustragă fondurile cu ajutorul unei tablete minune.

Am empatizat cu Betty și l-am urat pe Roy și mă așteptam ca următoarea victima să fie chiar ea, doar ca regizorul complică intriga sau mai bine zis Nicholas Searle, autorul cărții după care s-a realizat filmul.

Cei doi pleacă într-o călătorie de relaxare care începe la Berlin, ocazie cu care descoperim noi amănunte picante despre trecutul lui Roy, prin intermediul lui Stephen, pasionat de istorie și investigații. Fost spion de război, complice la o crimă, Roy își asumă identitatea amicului mort și profitând de cunoștințele de engleză, își propune să o ia de la zero, să înceapă o nouă viață în Londra.

Am rămas puțin uimită că iubirea înflorita în inima lui Betty nu s-a clătinat deloc, ba mai mult a fost de acord să se întoarcă cu Roy și să investească împreună într-o afacere care să le dubleze profiturile. Totul sub oblăduirea lui Vincent, partenerul de afaceri al lui Roy, pe care Betty îl îndrăgește încă de la prima lui vizită. Previzibilă și interesantă povestea?

Cu siguranță interesantă pentru că rar am văzut filme cu protagoniști trecuți de 60 ani în rolurile principale, pentru că m-a ademenit ideea unei povesti de iubire chiar și la această vârstă, pentru că m-a ținut cu sufletul la gură prin modul în care s-au adăugat elementele poveștii.

În niciun caz previzibil filmul și în primul rând pentru acest motiv mi-a plăcut Maestrul minciunilor. Nu vă dezvălui finalul, dar zic să mergeți să îl vedeți.

De la mine are un 8.7, sunt curioasă cât îi veți da voi. Dacă l-ați văzut, ce părere v-a făcut?

6 comentarii

Lasă un răspuns la Poteci de dor Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s