Metafore

O încercare de a scrie o poveste

Nu mi-am propus sa scriu o carte, e prea mult, prea multa responsabilitate față de cititori, poate chiar prea puține idei. Mi-am dorit însă o încercare de a scrie o poveste și despre asta este articolul de azi.

Povestea începe într-un lan de porumb cu o discuție între doi adolescenți:

-În cinci ani nu mă mai prinde tata pe aici. Fac eu ce fac, dar să culeg porumb nu e de mine. Ce crede, că si-a găsit sclavul pe plantație?

-Bun păi și ce ai de gând să faci? Eu nu zic că e parfum, că îmi place și visez să îmbrățișez coceanul, să îmi iutesc pielea cu frunza de porumb și să îmi rup mijlocul cărând saci, dar asta știu să fac acum și îi mai ajut puțin pe ăștia bătrâni.

-Da prost ești mă Ioane! O să te lege tac’tu de glie, o să fii rob. Mai pupi tu capitală, fete frumoase, verzișori la anu și la mulți ani! Tu o să pupi pământul că în romanu ăla, cum îi zicea?

-Fix Ion de Liviu Rebreanu. Faina carte și grea decizie – glasul iubirii sau glasul pământului. Vezi tu cinstea e o valoare pe care n-o poți cere oricui, trebuie să o simți și să o aplici.

-Care cinste? Fură toți cât sunt la putere, fac un an, doi de pușcărie și apoi îi găsești bine merci în Caraibe. Și tu ce faci? Mori cu cinstea de gât, sărac lipit și n-ai văzut nimic din minunile lumii, nu ai mers cu mașină șmechera, nu ți-ai permis o gagică mișto. Singurul lux – când n-ai mizerie pe sub unghii și palme bătătorite. Zii tu mă Ioane, asta-i viață?

Pexels.com

***

6 ani mai târziu…

-Hai Ștefane să facem o poză împreună!

-Gata Ioane facem. Dăm o tură apoi cu Mertanul? Hai că mi-au luat ai mei drept cadou pentru terminarea facultății. Să nu te prind că mă refuzi!

-Bine, fie!

-Mulțumim mamă de poză, zice Ion cu bucurie în glas. Vin și eu acasă într-o oră, mai am puțină treabă cu Ștefan.

-Sigur băiete, dar să nu uiți să plătești factura, că ne taie curentul. Ai aici bani pentru două luni.

-Nuuu, stai liniștită. Fac eu cinste și îmi dai dumneata data viitoare.

Mamei îi vine să plângă. Parcă ieri mergea de-a busilea, ieri străbătea jumătate de sat sa ajungă la școală, ieri își lua bătaie de la fiul primarului că a îndrăznit să îi zică să nu își mai lase vacile pe bucata lor de pământ și azi? Azi e băiat mare, a făcut Dreptul și l-a depășit pe Ștefan, terminând ca șef de promoție.

Nu îi mai place de băiatul ăsta, la început era muncitor, respectuos dar acum învârte el una alta și mereu îl vezi cu masini scumpe la poartă. Ba mai umbla zvonul și că ar fi silit o fată și dacă nu venea taică-su, o nenorocea. Ceva adevăr o fi la mijloc, căci jumătate de an nu l-a mai văzut în sat. Ion zice că are un fond sufletesc bun și se mai văd, dar ei nu ii place.

Pexels.com

***

O oră mai târziu

-Ei cum ți se pare? Hai sa îți arăt interiorul. Scaune rabatabile din piele, board cu ecran tactil, boxe faine și acoperiș rabatabil acționat electric. Plus ține-te bine – 180 de km la ora. Ce zici?

-Wow! Arată incredibil! Dar totuși n-ai dat mulți bani pe ea? Bănuiesc ca nu e deloc ieftina!

-Mai contează? Hai să dăm o tură, pregătește-te!

-Gata, mi-am pus centura! Să îi dăm drumul!

-Distracție frate! Mai târziu mergem și la fete! Sa vezi ce bombe agațăm! Abia aștept!

-Mai ușor mai Ștefane! Nu țin morțiș să o văd la viteză maximă!

-Haha, de când te știu ai fost fricos! Nu te dezminți! O calc și mai bine!

-Baa, ferește!!!

***

Pexels.com

Trei mașini de politie și un inspector șef. Acesta oferă primele declarații.

-După cum arată pneurile, mai mult ca sigur a avut peste 160 de km la oră. Șoferul are un traumatism cranio-cerebral destul de sever, iar pasagerul din dreapta se zbate între viață și moarte. Fac apel dacă puteți dona sânge. Să ajutăm acest tânăr nevinovat!

***

Cinci luni mai târziu

Ștefan a fost transferat într-un spital din străinătate, s-a recuperat bine. A reușit, grație clanului din care face parte, să scape și de închisoare. L-a costat vreo zece mii de euro, dar măcar a scăpat. Îi pare puțin rău pentru parlitul ăla de Ion, care s-a ales cu o paralizie usoara pe partea dreaptă, dar nu l-a forțat să se urce în mașină.

I-a plătit el medicamentele și primele cinci ședințe de kinetoterapie, dar de acum încolo să se descurce. Dacă taică-său a fost un prost la viața lui și n-a făcut bani, nu e vina lui. Nici Ion n-a fost mai breaz, așa că să stea la coada vacii dacă n-a fost mai capabil.

***

O zi însorită de toamnă

Pexels.com

Frunzele arămii ale toamnei îi bucură ochii lui Ion. Ia porumbul și îl desface ușor. Nu mai poate să alerge, să care porumbul în remorcă de când a avut accidentul. Dar măcar mai poate desface ușor știuleții și se bucură când simte iuteala frunzei pel mână, ca un copil care a făcut primii pași. Tot e bine că a ajuns să își simtă, să își folosească mâinile și că sufletul lui a renăscut.

A cunoscut o fată care l-a acceptat asa cum este și simte că, în sfârșit, a apărut soarele și pe strada lui. Prea mult negru, prea multă neputință, prea puține vorbe bune din partea celui care i-a schimbat viața. L-a iertat, poate și din sentimentul de credință că Dumnezeu vede și are grijă de fiecare sau poate pentru că iubirea i-a colorat mintea în curcubeu. Doar o întrebare îi mai bântuie uneori mintea:

-Oare e asa de rău să fii cinstit? Oare mai e cinstea o valoare sau e el un inadaptat? Mintea ii zice ca nu, viața îi arată contrariul.

Dar alungă gândul văzând-o pe Ileana ca vine cu ochii strălucind de iubire, înseninand chiar și apusul roșiatic de toamnă. Noroc că mai există iubire, noroc ca mai există speranță…

8 gânduri despre „O încercare de a scrie o poveste”

Lasă un răspuns la Poteci de dor Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s