Tot ce nu ți-am spus sau renașterea unei familii

Tot ce nu ți-am spus a fost desemnata cartea anului pe Amazon și autoarea ei este Celeste Ng, o scriitoare americana de origine chineza, în vârstă de doar 39 ani. Spun acest „doar” pentru că nu îmi închipuiam această adâncime sufletească la o persoană atât de tânără. Este povestea renașterii unei familii și am descoperit-o grație Mădălinei, al cărei blog îl citesc constant. Are un echilibru între rațiune și simțire în fiecare articol, care îmi da mie un sentiment foarte fain, de imparțialitate, încât rar imi scapa ceva ce ea scrie, chiar și atunci când nu rezonez cu părerile sale.

Am citit și acest articol și am hotărât sa îmi aleg una dintre cărți. M-a atras descrierea și m-a captivat atât de mult Tot ce nu ți-am spus, încât am dat-o gata în 48 ore, incluzand și orele de somn.

Tot ce nu ți-am spus este un roman care pica greu la inima și chiar și acum, după terminarea lui, ma apasă un sentiment teribil de tristețe, de neputință dar și de eliberare, speranța.

America, în prezent tărâm al tututor posibilităților, în trecut rasista și discriminatorie

In America anilor 1977 o drama de familie zguduie un mic orășel – o tânără de 17 ani este găsită moartă în lacul din apropierea casei și încet, natural pătrundem în interiorul familiei fetei.

Descoperim pe James Lee, tatăl, de origine chineza, provenit dintr-o familie foarte săraca și care a reușit, în ciuda diverselor discriminari pe baza de naționalitate și culoarea pielii, sa obțină un post de profesor la Lloyd, unde o va cunoaște pe viitoarea lui soție.

Marylin este una dintre puținele persoane care rămâne la cursurile lui James Lee și se apropie de el, încălcând distanta dintre profesor și elev. Descoperim ca este crescuta doar de mama, o bucatareasa desăvârșită, care o învață să își țină viitorul soț aproape fiind o gospodina fără pereche, în timp ce visele ei de copil se orientează spre medicina, o cariera destinata bărbaților în America acelor timpuri.

Doar ca viața nu ne dă întotdeauna ce ne dorim, astfel ca Marylin afla ca este însărcinată cu James și visele ei se spulbera. Faptul ca James nu este acceptat la Harvard și primește o oferta la liceul Middlewood este doar un pas de confirmare a unui viitor diferit de cel preconizat.

Drama psihologica sau renașterea unei familii?

Cei doi par sa aibă o relație frumoasă, având în vedere cei trei copii – Lydia, Nath si Hannah și doar moartea Lydiei pare sa fie piatra de încercare a familiei. Ne întrebam dacă vom asista la renașterea familiei, chiar dacă sufletele celor patru sunt înmărmurite de durere.

Însă, ca și în viață, roata se învârte iar și descoperim ca trecutul și prezentul sunt un tot unitar, oricât de mult am vrea să îl ingropam pe primul și sa ne reinventam în al doilea. Prin urmare:

Dacă vrei să știi cu adevărat ce e în sufletul unui adult, analizează-i copilăria!

Celeste Ng ne plimba pe axa timpului cu subtilitate și o naturalețe rar întâlnite în romane. Între cele două orologii, al trecutului și al prezentului am regăsit câteva concluzii izvorâte din psihologie și magistral reflectate în acțiunea cărții:

Părinții vor binele copiilor, dar în multe situații proiectează visele lor nerealizate și le pun în cârca copiilor spre indeplinire!

Orice despărțire între părinți trebuie explicata copiilor indiferent de vârstă, altfel ei se vor considera vinovați pentru eșecul familiei!

Exista o granița fina între iubire și ură, iar între ele zace cadaverica, dar cameleonica iubirea condiționată. Este mai nociva chiar decât ura, asa ca feriți-vă de ea și pe voi și mai ales pe copiii voștri!

Mi-aș fi dorit sa regăsesc și cum a evoluat relația între James și Marylin, dincolo de diferențele lor, presiunea societății și aspirațiile diferite – ea spre o cariera de succes, o femeie doctor între bărbați și el un bărbat influent, dar mai ales popular, plăcut de ceilalți in pofida faptului ca s-a născut „altfel”. Dar chiar asa, romanul Tot ce nu ți-am spus este fascinant sub aspect psihologic.

Regăsiți și alte detalii picante din viața de cuplu, precum și secretul din jurul morții Lydiei si alte aspecte condamnate de societate. Cred ca totuși am dezvăluit suficient încât să vă intrige sa îl citiți. Pe mine m-a bucurat, m-a întristat, m-a trecut prin viforul furiei, m-a plimbat în lacul melancoliei și mi-a redat în final speranța renașterii unei familii.

Aștept sa aflu ce v-a trezit și vouă. Cum vi s-a părut?

2 comentarii

    1. Da.. Poate ca, dacă as fi lăsat sa treacă timpul nu as mai fi fost atât de categorica și mi s-ar fi părut ciudata rasfrangerea dragostei într o singura direcție din partea părinților și ignorarea celorlalte doua…

      Apreciază

Lasă un răspuns la Madi Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s