Destin

Nu stiu cum ești tu, dar eu cred în destin și într-o limitata libertate de alegere. Veți întreba poate pe ce îmi susțin afirmația și va răspund cu toată sinceritatea ca este doar propria viata și din ce am mai auzit din experienta altora.

O prima întâmplare care m-a făcut sa gândesc asta a fost una relatata de un domn la cabinetul de kinetoterapie la care ma duc. Dumnealui se tratează la un picior, merge foarte strâmb și întrebând cum a ajuns în situația asta, mi-a explicat: „Când aveam vreo 5 ani m-am dus cu mama sa fac un vaccin. Asistenta care mi-a făcut injecția nu avea experiență și m-am ales cu lezarea nervului. De atunci n am mai putut sa pun piciorul în pământ în mod normal.”

Din punct de vedere medical nu pot contesta ceea ce mi-a spus căci nu am cunoștințe medicale, dar ma gândesc la ideea de destin – când faci ceva obligatoriu vârstei, când ești copil și nu ai încă discernământ, poți sa spui ca ai libertate de alegere? Nu sau în cel mai bun caz cea pe care o primești, este cea de la părinți. Dar aici nu era ceva de ales, ci o procedura clara, standard, făcută de milioane de copii din întreaga lume.

A doua întâmplare când ma gândesc la ideea de destin e legata de asa numitele clarvăzătoare. Multa vreme le-am considerat o prostie, pana într-o zi în care a venit una la tara, în poarta și a cerut un pahar cu apa. Apoi, după ce i-a întins mama paharul, doamna i-a luat mâna, s-a uitat puțin și i-a povestit câte ceva din trecutul ei, eu rămânând cu gura căscată. I-a și „prezis” cateva lucruri pe care nu le-am luat în seama pe moment, dar s-au adeverit în timp.

Am inceput sa îmi analizez trecutul și îmi dau seama ca din anumite pattern uri situationale n-am ieșit niciodată și nu are legătură cu ideea de schimbare. Pur și simplu de mica am fost, de exemplu suferinda de ceva și permanent am avut de-a face cu medici, chit ca am făcut ceva sau nu in mod deliberat. Destinul și-l face omul cu mana lui este o idee cel puțin ciudata. Dacă am avea liberul arbitru în orice, ar însemna să nu mai existe atatia copii abuzați de părinți, atâția adulți singuri sau împreună cu cineva, dar nefericiți, atâția oameni bolnavi samd. Cred ca de fapt cea mai mare libertate este cea de atitudine, cum reacționam la ce ne pune în fata destinul.

Sunt de părere ca destinul este asemenea unui cub elastic. Are nevoie de toate laturile pentru a-și pastra forma și dacă încerci sa il desfaci pana la urma revine tot la forma lui.

Voi credeți în destin?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s