Diverse

Colectiv, meriți măcar un gând dacă tot n-am schimbat nimic

Sunt 5 ani deja de la incendiul din clubul Colectiv și dragă Colectiv meriți măcar un gând, dacă tot nu s-a schimbat nimic!

Eu am avut o colegă, o tipă foarte smart pe care Dumnezeu a luat-o la cer. Nu am avut o relație apropiată, dar nu de puține ori m-am întrebat ce o fi în sufletul părinților, care și – au crescut copilul cu drag, l-au ferit de primejdii cât au putut, s-au bucurat când s-a mutat în București, când a luat primul job șamd și într-o noapte nefastă, copilul lor să plece fără să își ia rămas bun. Nu știu ce e mai cutremurător, că a plecat în Cer sau dacă ar fi rămas aici, să fie în continuare victima unui sistem corupt, mizerabil, în care ești umilit și stai cu orele la coadă la spitalele de stat. Ca să nu mai zic că o astfel de tragedie te poate schilodi nu doar sufletește, ci și fizic, fiind chiar în imposibilitatea de a lucra, de a mai câștiga o pâine.

Mi-e milă, mi-e groază și mă întristez când văd cum domnește armata nepăsării, a ignoranței, a răutății în acest stat. Oricâte păcate ar fi avut cineva, niciun Supraviețuitor Colectiv nu merită ceea ce i se întâmplă. Și suferința o gestionezi singur, la început sunt părinții, prietenii, dar noaptea când te pui în pat și rememorezi secundă cu secundă filmul groazei, ești doar tu cu monștrii, tu cu fricile, coșmarurile și rănile deschise.

Am văzut o postare deosebită pe Facebook despre Oana, care și-a reluat cât de cât viața după nenumărate operații. Acum ceva timp găsisem și un blog al unei supraviețuitoare, îmi pare rău că nu îl mai găsesc să vă las link-ul, dar atât de bine scria fata respectivă, nu știu dacă Alexandra Furnea, atât de lucid, în detaliu încât nu am putut să citesc mai mult de o pagină. Mi s-a strâns stomacul, pielea de găină, mi-era rău mie pentru durerea ei.

Și iată – ne după cinci ani în același punct, nimic schimbat în țara fără căpătâi. Uneori mai alegem și penalii în funcții publice de fapt, în timp ce acei putini supraviețuitori își caută în ei puterea să meargă mai departe, să vadă în fiecare pas un strop de lumină, un strop de frumos, în care normalul lor nu mai înseamnă să te plimbi fără griji, să zâmbești, să iei în brațe pe cineva, să îți faci griji pentru o mică celulită, să te enervezi că n-ai ruj roz în loc de roșu.

Mă doare durerea lor și tot ce pot să fac să le-o alin este să le arat că nu i-am uitat: Colectiv măcar un gând meriți dacă tot nu s-a schimbat nimic!

4 gânduri despre „Colectiv, meriți măcar un gând dacă tot n-am schimbat nimic”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s