Cum să te protejezi mental în perioada virusului

Scriu articolul acesta pentru că m-am săturat de toate conferințele la care te înscrii pentru a asculta vorbe goale. În utima vreme, profitând că e gratis, m-am tot înregistrat la conferințe de la teme de wellbeing la teme de HR, viața post covid și așa mai departe.

Prea multe dintre ele bullshituri, la modul că moderatorii și invitații se laudă reciproc între ei, spun diverse fraze goale și te întrebi la sfârșit de ce ți ai pierdut timpul.

Drept urmare zic să fiu concisa și vă împărtășesc din experienta mea cum ma protejez mental în aceasta perioadă.

  • Mi-am șters din lista de prieteni de pe Facebook prietenii care postează permanent știri negative despre virus, despre cât de rău vom ajunge și alte teorii ale conspirației privind proveniența virusului
  • Ma uit la televizor doar când intervine triada de aur cum ii zic, în frunte cu Ministrul Administrației și Internelor, Ministrul Sănătății, secretarul de stat. Sau când apare Președintele cu comunicat oficial. Adică o sursa sigura, credibila.
  • Îmi planific ziua și aici recunosc ca ma ajuta mult faptul ca lucrez de acasă, ceea ce îmi tine mintea ocupata. Dimineața cum ma trezesc îmi trec pe lista ce urmează sa fac în următoarele 8 ore.
  • Îmi sun prietenii cu care nu m am mai auzit de mult timp. Mereu găseam scuza lipsei de timp, a suprasolicitării și nu reușeam sa vorbesc decât cu cei din familie. Acum îmi sun foști colegi, prieteni cu care nu m-am mai auzit de ani și tot asa. Îmi da o stare de bine și reînnoiesc unele prietenii.
  • Dimineața caut diverse bancuri, glume fie pe internet fie ma uit în diverse grupuri de Facebook tocmai pentru a avea un tonus pozitiv. Alteori ascult muzica preferata.
  • Îmi dezvot skilluri noi. Unora le place sa „bucatareasca” și apropo de asta, va voi împărtăși într-un articol viitor o rețeta de negresa cu crema de lămâie deasupra. E geniala va jur! Ei bine, eu am făcut asta de Paști, dar ca skill nou, ma orientez spre ceva mai tehnic. Am ales ca surse de informare platforma Linkedin Learning și Udemy. Dacă simțiți și voi ca vreți sa învățați ceva nou, acum e cel mai bun moment.
  • Încerc sa vad partea buna a Covidului – timpul pierdut în trafic e acum timp personal în care pot face ceva pentru sufletul meu, mâncatul pe fuga a devenit program organizat de masa, acum pot da muzica la maxim în timp ce la birou nu puteam face asta. Poate sunt chestii mărunte, dar măcar schimba perspectiva.
  • Ma uit la filme sau citesc. Va recomand cu încredere Fata din tren dacă sunteti amatori de thrillere psihologice, Hoata de identitate la capitolul comedii, Words ca drama. Cat privește cărțile momentan citesc Arta subtila a nepăsării despre care va voi povesti într-o recenzie viitoare.
  • Aleg atitudinea pe care sa o am fata de tot ce se intampla relativizand! Dacă ar fi fost pe vremea bunicilor, pe timp de război, era oare mai bine? Sacrificiul de a sta în casa, de a păstra distanta sociala e incomparabil mai mic decât sacrificiile asociate unor calamități naturale sau unor războaie.

Atitudinea e de fapt cheia ca să te protejezi mental în aceasta perioada. Știu ca pentru cei care sunt singuri într-o casa poate fi destul de dificila, deprimanta perioada aceasta, dar sunt convinsa ca prieteni exista pentru fiecare, pasiuni se pot descoperi dacă ești un pic mai atent la tine și oricând sa va gândiți ca exista într-un colt al planetei oameni care o duc mult mai rău. Când nu ai ce manca, când nu ai unde locui, când o boala grea te macina pe interior și pe exterior, abia atunci îți dai seama de frumusețea uitata a vieții.

Fruntea sus! Nu ne vom lasa doborâti asa ușor de un virus!

Fața urâtă a iubirii – parte de carte

N-am mai scris de multicel pe blogul acesta pentru ca mereu am fost prinsa. Nu știu dacă v-am zis dar lucrul de acasă e mai mult decât lucrul de la birou. Dacă mai ieșeam la o pauza, acum muncesc full, aproape fără întrerupere. Noroc ca îmi place ceea ce fac.

Drept urmare am avut timp doar seara sa mai citesc câte ceva și cel mai recent roman a fost Fața urâtă a iubirii. E foarte ciudată senzația legată de cartea asta.

Deși am citit-o in doar 2 nopți (aproape 350 de pagini), fiind extrem de curioasă și intrigata, la sfârșit am rămas ca o saltea din aceea de o cumperi pentru copii și bagi un ac în ea și s-a dezumflat.

Dacă vă întrebați de ce, cred ca unul din motive este viziunea utopica a iubirii. Mai exact în Fața urâtă a iubirii, Tate, o tânără de 23 ani se mută la fratele ei și exact în ziua mutării îl cunoaște sau mai bine zis îl culege din dreptul ușii apartamentului pe Miles, aflat în stare de ebrietate. Acesta este pilot, coleg cu fratele ei și pare-se un tip frumos cu ochi albaștri, cu probleme sentimentale.

In paralel cu evoluția relației dintre Tate și Miles se mai desfășoară o poveste din trecutul lui Miles, în care aflam ca la 18 ani, a lăsat-o gravidă pe viitoarea soră vitregă, că se mută cu aceasta, distrugând planul căsătoriei tatălui său cu mama fetei.

Revenind la prezent, Tate și Miles își asumă o relație pur sexuală și aici cartea are un mare plus, reușind să ecranizeze destul de bine scenele fierbinți dintre cei doi. Doar că din păcate Tate se îndrăgostește de Miles și este gata să îl părăsească, dar află ceva ce schimbă total perspectiva lucrurilor.

N-am sa vă spun exact ce află, ci doar că are legătură cu titlul Fața urâtă a iubirii și bineînțeles cu trecutul lui Miles. Asta în caz că v-am stârnit curiozitatea și doriți să o citiți.

În schimb voi fi destul de critică și vă spun că, deși am citit-o cu sufletul la gură, sunt dezamăgită de construcția simplista a poveștii de dragoste dintre cei doi, precum și de ipoteza, zic eu destul de naivă, să crezi ca o relație debutata cu sex, bazată pe chimia excelentă a celor doi, poate genera în realitate o poveste de dragoste cu happy end, asa cum se întâmplă în carte.

Pe de altă parte trecutul ne influențează și vrem, nu vrem, ne lăsăm influențați de el când facem următoarele alegeri sau ne schimbă uneori destul de profund. Chiar și așa, personalitatea lui Miles este destul de idealista, tipul acela de bărbat frumos la chip și pe deasupra lovit de ghinion, o victimă a sorții. Noroc că finalul nu conduce către ideea de destin predefinit, ci de asumare a deciziilor și alegerilor, altfel as fi fost total dezamăgită.

Una peste alta, de la mine are 3 steluțe din cinci, mă bucur totuși că am citit-o și am descoperit că și în fața cea mai urâtă a iubirii, există ceva bun de iubit și un gram de speranță. O altă perspectivă o puteți descoperi aici.

Tot din categoria cărților mai puteți citi și Tot ce nu ți-am spus de Celeste Ng, iata aici o recenzie.

Dacă ați citit Fața urâtă a iubirii, sunt curioasă, ce impresie v-a lăsat?

🌟🌟🌟

Picături de liniște

Un necunoscut a pus stăpânire pe planeta noastră. E mic, pare neînsemnat și fragil și totuși e atât de puternic! În fiecare zi își mai alege câte un set de victime și le îmbrățișează atât de strâns, încât ele simt nevoia să îl îndepărteze prin pusee de tuse, dar legătura e prea puternică. E atât de strânsă încât până și moartea cedează în fața lui. Și peste tot se lasă picături de liniște.

Ai măsurat vreodată cât durează liniștea într-o zi normală? Cred că 6 ore maxim, cât dormi, dar nici atunci nu e liniște totală căci mica nucă lucrează și îți trimite mesaje ce iau forma viselor.

Acum, datorită intrusului, plouă cu picături de liniște foarte mari și foarte dese. Mă uit la EI de sus și brusc îi văd că au timp: au timp să sune pe cei dragi, au timp să își facă curat în casă și în suflet, au timp să gătească în loc să mai umple buzunarele comercianților, au timp să mai citească, au timp să mai recicleze, au timp să se joace cu copiii lor în loc să îi trimită la toate lecțiile posibile și imposibile pentru mințile micuților, au timp pentru cuvinte de dragoste și gesturi tandre.

Plouă cu picături de liniște și EI reînvata obiceiuri de mult apuse, reincalzesc inimi de mult stinse, refac traseul vieții autentice, fără grabă. Dar picăturile de liniște sunt speriate de fulgere.

Cum arată? Nu le-ați văzut încă? E bine atunci, înseamnă că sunteți eroii supraviețuitori, dar mare parte dintre Ei sunt cu sufletele tremurânde. Fulgere de teamă le traznesc bucuria, le usucă picăturile de liniște și le îngheață mintea. Nimic nu mai e la fel și fulgerele i-au paralizat. Scot capul pe geam și o sirenă de poliție amenință licarul de speranță.

Picăturile de liniște sunt tot mai rare, intrusul a zis că mai stă o lună, două și apoi pleacă spre o altă planetă. Dar cu EI cum rămâne? Vor încerca să ardă etape să ajungă cât mai repede în 2021, se vor debarasa de fulgere pentru a deveni și mai puternici sau vor adormi la umbra unui secol nebun?

Filme de văzut pe perioada Coronavirus

E vreme pentru Netflix, HBO go, filme in general pe perioada cât stam în casa, pana trece Coronavirus. Am pregătit pentru voi câteva site-uri cu linkuri catre filme de văzut precum și câteva recomandari personale:

Filme 2017

Two weeks notice – un film tare haios, o comedie romantica dar nu siropoasa, numai bun de văzut în cuplu sau în familie. Sandra Bulock și Hugh Grant sunt protagonistii unei comedii pline de umor, care se lasă cu happy end.

Contagion – este un film despre un virus, un fel de proiecție a ceea ce se intampla azi în lume cu Coronavirus. Nu v-aș sfătui sa îl vedeți dacă vreți sa va păstrați o stare Zen. Dar nu neg ca este uimitoare asemănarea cu tot ce se petrece acum.

Green Book – filmul premiat cu Oscar, care prezintă povestea unui prietenii între un muzician de culoare și șoferul lui. Este un film interesant ca idee, dar parca ii lipsește sarea și piperul. Poate îl vedeți și ma contraziceți.

Din lista impresionanta am văzut Marriage Story, care este o poveste despre cum se naște și cum se destramă un cuplu. Bun din punct de vedere psihologic, dar nu suficient de antrenant. Și pur subiectiv nu știu de ce actorul principal mi s-a părut foarte insipid, noroc cu interpretarea excelenta a lui Scarlet Johansson.

Voi ce filme ați mai văzut în plina pandemie de Coronavirus și le recomandati și altora?

Nevoia de validare și feminitatea

Am avut in ultima perioada câteva conversații cu oameni foarte mișto, deschiși la minte și printre alte subiecte abordate a fost și cel al validării, atât în situația în care ești într-o căsnicie, cât și dacă ești în afara ei.

Le mulțumesc lor, acelor oameni care au acceptat sa fie deschiși cu mine, sa își expună poveștile pentru ca m-au ajutat tare mult sa descopăr niște chestii în mine pe care le credeam ascunse. Cum e de pilda nevoia de validare!

Sunt multe femei care, odata ce au un prieten stabil, un soț, nu mai știu sa isi redescopere feminitatea, sa mai arunce și o privire pe strada după cineva cu sex appeal. M-am întrebat de ce, dacă cumva au făcut vreun legământ tacit de autocenzurare sau nu mai simt nici cea mai mica nevoie de validare. Oare le e teama sa nu își dezamăgească iubiții sau soții, oare se subestimează ca urmare a trecerii anilor și vârstei?

Nu prea știu ce e în mintea lor, dar judecând toate experientele care mi-au fost împărtășite, am ajuns la concluzia ca nevoia de validare e perfect normala și chiar sănătoasă într-un cuplu! Nu înseamnă că nu îl mai iubești pe celalalt, ci mai degrabă ca te redescoperi pe tine prin ochii altei persoane!

Avem nevoie sa fim validați pentru ca de fapt toată viata se rezuma la satisfacerea unei nevoi acute – de apreciere! Ori, după ani în care intervine rutina, intervine monotonia și crezi ca știi totul despre cel de lângă tine, când reduci tandreturile și starea de euforie a dispărut, nevoia de validare este cea care ne reechilibreaza!

Într-un cuplu nevoia de validare nu este echivalenta cu a insela partenerul decât dacă tu permiți asta. Poți fi validat și într-o discuție, va ziceam eu într-un articol anterior de sexul intelectual, poți fi validat și într-un compliment sau flirt nevinovat!

Pentru sănătatea cuplului, chiar recomand sa va satisfaceti nevoia de validare și nu va temeți dragile mele ca veți fi părăsite sau catalogate rușinos. Dacă aveți un partener deschis la minte, veți concluziona împreună importanta nevoii de validare și veți avea curajul sa fiți deschiși și sa trasati limitele, care sa nu afecteze dinamica propriei relații!

Îndrăzniți și nu faceți din vârstă sau statut o inhibitie personala! Va las cu o melodie a la J. Lo, căreia nu ii e teama sa fie validata nici la frumoasa vârstă pe care o are 🙂

Un bărbat pe nume OVE

Un bărbat pe nume Ove este titlul unui roman aparținând lui Frederick Bakman.

Este trista povestea, asa ca iubitorii de comedii sau pentru care gluma e un stil de viata nu vor fi prea încântați.

Per ansamblu e prea realist, căci este o poveste de viata despre ce urmează doliului, cea mai constantă prezența în viețile noastre, ale tuturor. Cu toții trăim perioada negației, apoi lupta cu Divinitatea pentru nedreptatea de a ne lua pe cei dragi și după un timp resemnarea.

Nu pare un traseu prea lung, dar este plin de emoții negative, de furie, de o senzație de gol pe care nu o poate satisface nici măcar cel mai mare succes. Și mai apare încet un gând monstruos – cel al sinuciderii.

Intr-o astfel de atmosfera interioara tensionata, în inima lui Ove, își face loc un mănunchi de afecțiune pentru o familie pestriță – o ea energica, sociabila, indrazneata și un el nepriceput, neîndemânatic și ușor prostut, din care s-au născut doua fetite minunate. Tot ea energica și plina de viata ii oferă o prima responsabilitate lui Ove după moartea sotiei: îngrijirea unei mațe. Cine zice ca o femeie domina lumea, o zice perfect îndreptățit, mai ales dacă știi sa umbli la corzile sensibile. Iar pentru Ove simțul răspunderii este prioritar.

Un bărbat pe nume Ove nu este despre acțiune, nu este despre fericire la pachet, nu este antrenant. Dar este o radiografie a unei colivii ce găzduiește un suflet, a modului în care el face fata, moare și renaște în fata vieții.

Și toată mișcarea asta este făcută de un singur regizor: iubirea, înțeleasa aici ca atașament. Se prea poate sa fim aidoma animalelor în multe privințe, sa aspiram spre perfecțiune aidoma unor roboti, dar singurul lucru neatins de vicisitudini este iubirea. Ea este cea care umple inima cu speranța, alungând ideile de moarte, este busola noastră atunci când nu ne mai găsim reperele, când nu mai facem fata superficialității.

Un Bărbat pe nume Ove este in esență povestea redescoperirii iubirii într-un suflet gol, plin de mucegaiul durerii pierderii sotiei, copilului nenăscut, într-un spirit taciturn, fixist și izolat emoțional.

Va indemn sa îl citiți căci viata are și multe Pete negre. Mai bine va familiarizați cu ele pentru prima data într-o carte și apoi în realitate.

Sexul intelectual

O buna prietena a folosit sintagma asta și mi a plăcut tare mult. Am zis sa va împărtășesc și vouă despre beneficiile sexului intelectual.

Definiția e oarecum personalizata – e ceva ce îți face placere, ce îți stimulează mintea atât de mult încât te relaxează, te face sa ai o stare pozitiva.

Sexul intelectual, spre deosebire însă de relaxare, pune în funcțiune mușchiul creierului și cum probabil va gândeați, implica și o a doua persoana.

Asta nu înseamnă că nu poți avea plăcere intelectuala dacă citești o carte, rezolvi un rebus sau cuvinte încrucișate. Doar ca nu ii mai spunem sex intelectual. Deci cum avem sex intelectual?

Prin discuții dar nu orice tip, ci unele în care sa vii cu argumente, sa te lupți pentru ele, sa asezonezi cu umor. Primul beneficiu e cunoașterea reciproca, testarea limitelor. Cel mai important rămâne jocul psihologic, de mutare a puterii dintr-o parte în alta.

Cum sa avem parte de sex intelectual? Ei bine alegerea unei teme interesante, preferabil dintr-un domeniu comun ambilor participanți și lansarea unei ipoteze pe care apoi sa construim argumente, idei. Sa ne alegem cu grija și atmosfera, căci un restaurant cu muzica zgomotoasa nu e o varianta prea confortabila.

Mai degrabă o cafenea. Mai rămâne cu cine facem sex intelectual. Pai cu cineva deschis la minte, care nu se oftica prea tare când nu are dreptate și mai ales are simțul umorului. Sexul intelectual nu e o ședință la munca, nu e un joc de rol cu potențial conflictual.

Și in final un pic de chimie între participanți nu strica 🙂

Citește și Degustatorul-de-maruntisuri

Momente răscruce

Exista momente în viata numite momente răscruce, adică genul ala de întâmplări care îți aduc fie mai multa lumina în viata ta, fie îți schimba viata în bine, fie în rău.

Aceste momente răscruce sunt aparent banale, din categoria celor uzuale, cu nimic ieșite din comun. Dar exista un substrat la ele, căci se asociază și cu o prezenta noua în viata ta, deci vor avea și anumite consecințe.

Partea dureroasa e ca fiecare dintre părțile implicate în momentul răscruce are propria motivație, propriile gânduri, vise și fiecare visează cu ochii deschiși, proiectand asupra celuilalt.

Gestionate cum trebuie, astfel de momente răscruce pot ajuta la clarificare, la noi perspective de viata. Dar exista și fateta in care pot degenera în situații stresante, agasante chiar și de regula se intampla atunci când una dintre părțile implicate forțează lucrurile, prin reinterpretarea momentului, a intențiilor celuilalt sau plasează propriile dorințe mai presus de orice.

Urmarea este ca nu mai exista bucuria naturala de a lua din acel moment răscruce anumite lecții pentru propria dezvoltare, de a învață ceva, ci o stare de care vrei sa scapi cât mai curând, un moment răscruce încărcat cu regret, disconfort și pe alocuri dispreț.

Asa ca cel mai important este sa trasezi limite neajustabile pentru ca un moment răscruce sa rămână strict ce este, o confruntare temporara între doua universe de gânduri, emoții, energie.

Voi ați trăit momente răscruce și dacă da, cum a fost?

Inimii nu ii poți comanda

Inimii nu ii poți comanda oricât ai încerca,

Vrei sa justifici iubirea cu o doza de rațiune,

De fapt manipulare se spune,

Îți păcălești inima ca vrei altceva,

Și găsești motive sa nu descoperi dragostea,

Inimii nu ii poți comanda căci te da de gol în privirea ta senzuala,

In palmele tale umede, în respirația ta sacadata,

Și îți face morala,

Lasă-te în voia ei, căci inima ta te poarta,

Spre cea mai înaltă treapta,

Cea in care doua suflete, doua corpuri se contopesc,

Și un sentiment divin ele trăiesc,

Poate ca acel sentiment mai târziu se va evapora,

Sa nu îți para rău că ai avut experienta,

Viata e un labirint în care iubirea este ESENȚA!