Prea mult despre Revoluție, prea puțin despre prezent și viitor

În ultimile 5 zile sau poate și mai bine a fost invadată media cu povești despre Revoluție. Un documentar cu adevărat deosebit aici. S-au trezit mulți să povestească cum a fost, cât de implicați au fost ei și pe Facebook a ieșit o ploaie de news mai mult sau mai puțin fake. Personal n-am decât o amintire din perioada aceea, căci aveam doar patru ani. Eram în casă, cu televizorul deschis și mama l-a închis căci se auzeau împușcături și m-a pus să stau cuminte în dormitor. Nimic spectaculos sau dramatic, căci m-a binecuvântat Dumnezeu și nu a murit nimeni din cei foarte apropiați. Dar mă simt nemulțumită de un lucru – vorbim prea mult despre Revoluție și prea puțin despre prezent și viitor.

Tot încercăm să ne poziționam față de uciderea lui Ceaușescu, să comparăm minusurile și lipsurile perioadei de atunci cu ce se întâmplă acum. Ba că atunci nu exista libertatea cuvântului, dar exista o industrie înfloritoare și fiecare avea un loc de muncă după ce termina o facultate sau un liceu profesional, ba că nu aveam ce pune pe masă, dar acum avem oferte nenumărate și bani puțini, ba că se făcea școală cu adevărat atunci și lista poate continua.

Dacă nu ați observat încă un pattern, vă spun un secret: trecut, trecut, trecut și zero prezent, zero viitor. Vorbim în continuu despre Revoluție, despre trecut, dar nu avem idee cum am contribuit noi la prezent și cum putem înfrumuseța viitorul.

Poate este o meteahna a noastră ca popor, la fel ca și „moartea caprei vecinului” despre care scria Mihai Vasilescu pe blog, poate că ne este mai ușor să ne victimizăm decât să ne asumăm lipsa prezenței la vot, lipsa inițiativei individuale în privința educației propriilor copii, învățării și mai ales aplicării cinstei și corectitudinii indiferent de interes, lipsa asertivitatii în relația cu cei care comit abuzuri.

Cert este că atâta timp cât vom povesti prea mult despre Revoluție, vom rămâne ancorați în trecut, ne vom spăla pe mâini de prezent sau îl vom trata cu nepăsare, lăsând frâiele democrației pe umerii altora, „stricatilor aia de guvernanți” care fură, mint, pedepsesc pe nedrept, își iau pensii speciale și ne vom plânge viitorul.

N-am văzut pe nimeni care să iasă în fața, să își asume mizeria în care suntem și să spună că în următorii cinci ani vom merge cu planul A de redresare economică, că vom implementa n măsuri, ale căror consecințe vor fi x, y, z pe termen scurt și că pe termen lung totuși vom ajunge acolo unde ne-am propus. Și nu, nu este că nu avem viziune sau oameni pregătiți! Ne pasă prea mult să moară capra vecinului, ne place prea mult rolul de victimă căci e nul din perspectiva responsabilităților.

Cei săraci rămân cu plânsul, cei bogați își trimit copiii în afară, își asigură bătrânețile și fac puțină gargară de ochii lumii și uite așa vor mai trece alți 30 și încă 30 ani și tot 1989 va fi reperul nostru! Nu-i bai, „România” suportă!

Când mă uit la România, văd o țară a extremelor

O să fiu foarte sinceră cu voi. Nu sunt cea mai patrioata, dar nici o persoana care își urăște țara. Încerc să păstrez un echilibru, deși îmi e greu să am o imagine favorabilă, cu toate neajunsurile. Dacă veți citi Scrisoarea unui tânăr român pentru democrație, veți înțelege mult mai bine la ce mă refer.

Când mă uit la România ca turist, vad o tara cu toate formele de relief, bogata în zăcăminte, în păduri, cu un sol roditor pe care poți planta aproape orice. Vad o mulțime de locuri superbe de vizitat și ca să va faceți o idee despre câte minunății avem, luati și citiți acest articol.

Când mă uit la România ca viitor investitor, nu pot sa nu remarc mulțimea de minți geniale pe care o regăsesc aici. Oameni talentați, oameni muncitori, conducători de business-uri internaționale. De exemplu șeful de la Air Canada este un roman și a fost numit de The Globe and Mail – CEO-ul și strategul anului.

Când mă uit la România ca nivel de ospitalitate, e minunat să știi că ești primit cu cea mai bună mâncare, cu cea mai nouă față de masă, cu tot ce e mai nou, mai curat și mai frumos în casa respectivă. Am auzit de multe ori colegi străini spunând că suntem atât de ospitalieri.

Însă România e și o țară a extremelor. Când mă uit la sistemul de sănătate dar și când mă uit la mine ca pacient, nu pot să nu mă întristez că avem cel mai prost sistem de sănătate din Europa.

Nu pot să fiu bucuroasă când suntem arătați cu degetul, când suntem numiți corupții Europei, când o mână de politicieni se cred Dumnezeu pe pământ și își permit să facă orice, uitând de ce au fost aleși în acele funcții. Iar urmarea e una simpla și tristă – ne mor copiii în brate, în incendii sau abuzați.

Când mă uit la România văd acea genialitate de care vă ziceam, dar mai văd și cum mulți evoluează sub potențial, cum avem printre cele mai ridicate nivele de abandon școlar, cum sistemul de învățat papagaliceste este ridicat la rang de artă.

Când în secolul 21 unii români creează roboți, în timp ce alții nu știu a scrie și a citi, când un tânăr la 30 ani nu lucrează nimic, dar este printre cei mai bogați din țară în timp ce altul nu are ce mânca și doarme prin canale, realizezi că România este țara extremelor. Și îți pare rău și îți vine să fugi, să uiți că ești român. Și totuși fugi sau stai?

Scrisoarea unui tânăr român pentru democrație

Premierul Nicola Sturgeon va cere un nou referendum pentru independenţa Scoţiei. În Germania, Parlamentul a creat un sistem de petiții online și un forum online aferent fiecărei petiții, inițiativă ce se integrează în sistemul democrației reprezentative, prezente în acest stat. Rezultatul este că 1.8 milioane de cetățeni au semnat petiții online.

În România un adolescent cântărește avantajele și dezavantajele plecării din țară, balanța inclinandu-se destul de mult pentru emigrare. Nu e nicio surpriză, având în vedere că 3,4 milioane de români au emigrat în ultimii 10 ani, iar România ocupa din acest punct de vedere locul 2 în lume după Siria. O comparație deloc onoranta, ce dovedește ca nu e nevoie de război sau de evenimente extreme pentru ca românii să își părăsească familia, prietenii, uneori chiar și copiii. Totul pentru „o viață mai bună” în afară.

Adolescentul trimite către părinții săi o ultimă scrisoare – Scrisoare pentru democrație, înainte de a lua orice decizie:

Dragă mamă, dragă tată,

Mulțumesc ca m-ați crescut și m-ați educat,

Să fiu cinstit voi m-ați învățat,

Într-o Românie prea plină de păcat,

Cu greu și sacrificii abia v-ați descurcat,

Comunism, nedreptate și teamă ați îndurat,

Zeci de ani trăit-ati cu rușinea și sufletul îndurerat,

Dar nu e aceasta soluția,

Ca să starpiti corupția,

Să scăpati de virusul șpăgii și al banilor murdari,

Promovate la rang înalt de ai noștri demnitari,

N aveți de ce să stați cu capul plecat,

Și nici cu spatele încovoiat,

În fața legilor nedrepte,

Date de pușcăriași cu rang politic și de vedete,

În fața unor ministri ce n-au pus vreodată mâna pe o carte,

Dar au ajuns în funcții înalte la ceas de noapte,

N-aveți de ce să mai indurati umilință și nedreptate,

De la polițiști care dau din coate,

Sau chiar vă învață minte să nu mai ripostati,

Lovindu-va cu sete, ca niște câini turbați,

N-aveți de ce sa mai puneți bani în plic,

Și să așteptați să fiți tratați ca un nimic,

De medici care de onoare și de etică au uitat,

Și pentru bani au pus al lor suflet la mezat,

N-aveți de ce sa vă mai bucurați,

Când ceva gratis de la Primărie luați,

Sunt bani din banii voștri, munciți cu sudoare,

Prin firme mici, medii și multinaționale,

Sunt doar un praf în ochi pe care ei vi-l aruncă,

Pentru un vot câștigat fără nicio muncă,

Vă promit un trai mai bun și mai sănătos,

Dar odată ajunsi in vârf, disprețul creste vertiginos,

Și toate au fost doar cuvinte goale și vorbe in vânt,

Caci voi nu v-ați învățat să nu ii credeți pe cuvânt,

N-aveți de ce să mai cotizați, ca niște buni enoriași,

Pentru a Mântuirii Catedrală și a preafericitului fala,

Când ați putea face donații pentru propria sănătate,

Să construiți spitale dotate cu de toate,

Căci statul e prea prins în probleme de gramatică,

Și „orice” parlamentar îi e frică de matematică

Așa se întâmplă când repetenții ajung în top,

Și „fărădelegea” este unicul lor scop,

Nu vă lăsați învinși ușor, luptați pentru democrație,

Apărați principiile statului de drept cu tărie,

Nu vă lăsați păcăliți cu promisiuni deșarte,

Cereți mereu dovezi și fapte,

Țineți minte că puterea este în mâinile voastre,

Și printr-un vot atent evitați deciziile proaste,

Democracy Mania vă stă la dispoziție,

In platformă puteți semna petiție,

Sau veți dezbate pe forum ori veți propune referendum,

Acolo unde drepturile vă sunt lezate prin addendum,

Legi corecte ce au fost modificate,

Pentru fiecare hoț în parte,

Sau poate vreți prin donații să ajutați,

Bucurie și speranță altor semeni să redați,

Democracy Mania are grijă să fiți mereu informați,

Secțiunile de Știri și Evenimente dacă le accesati,

Părerea proprie voi vă formați,

Lăsați la o parte manipularea, minciuna ce sunt zilnic servite

La pachet cu celelalte jurăminte,

Amintiți-vă că voi aveți puterea destinul țării să schimbați,

Și după comunism și multe nedreptăți democrația s-o reinstaurati,

Luptați vă rog pentru democrație,

Dacă vreți cu adevărat să îmi fie bine,

Și să nu mă duc pe meleaguri străine,

Vă îmbrățișez cu drag și aștept răspunsul vostru,

Prin vot și implicare să schimbăm destinul nostru!

Voi, cei care ați citit scrisoarea, ce răspuns ați da tânărului? Este statul democratic o prioritate pentru voi? Sau așteptați salvarea de la alți eroi?

*Superblog 2019

*Poze sponsor